luni, 8 februarie 2010

NOI

E noapte,nu pot sa adorm si imi este prea lene sa ma intind dupa un pix si o harite. Atatea intamplari care mi-au marcat viata ma urmaresc peste tot.Trecutul meu vine ca o avalansa peste mine amintindu-mi tot ce incerc sa ingrop. Incerc sa inot in propriile mele lacrimi,asteptand acel salvamar care sa ma salveze de mine.Persoane din trecut vin in graba in viitorul meu furandu-mi soarele si inlocuindu-l cu nori de ploaie.Incerc sa cred ca niciodata nu e prea tarziu.”Cei care chiar te iubesc nu te vor face sa plangi niciodata.”,vorbe spune de persoana care mi-a sters lacrimile cazute pe obrajii mei,desenandu-mi un frumos zambet in locul lor.Un zambet pe care nu il pot sterge.Atunci cand masca mea se fisurase masca care ascundea in spatele ei doar un copil care nu stia ce sunt greutatile,lacirmile,ura.Atunci cand s-a fisurat EL a fost aici,dar nu pentru a o lipi,ci pentru a ma ajuta sa o dau jos. Atunci cand ii era frig,bratele lui calde erau mereu langa ea pentru a o adaposti si incalzi. Era langa ea pentru a nu ii mai fi teama de nimic.O proteja,o iubea..si ea ii oferea lui toata dragostea ei,punand putina dragoste in fiecare cuvand,in fiecare zambet,in fiecare privire.Timpul trece,iubirea creste…lumea lor perfecta unde sunt doar ei doi si restul lumii,acolo unde “doi”nu inseamna mai multi,iseamna doar “noi. Facand din “eu” si “tu”,NOI.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu