Cand suntem copii alergam dupa iubire, cand devenim adolescenti ne este frica sa iubim ca inainte.
Uitam ca iubirea este o limba care poate fi descifrata doar de catre doua inimi..iar daca una dintre ele nu mai raspunde atunci cealalta trebuie sa inceteze sa isi piarda timpul, si sa lase totul in trecut.
Atunci cand visul va ajunge la sfarsit, vom vedea ca traim pentru viitor si invatam din trecut si nu conteaza cat de greu este, dar unele lucruri nu dureaza la infinit.
Ne e greu sa realizam ca am gresit, ca timpul s-a scurs si orice am face acum nu il putem intoarce..la sfarsit, totul chiar s-a terminat.
Parerile de rau ard in flacara infinitului si cand gasim puterea de a stinge flacara poate ramane doar o lectie de invatat.
Speranta exista mereu in inimile noastre, intr-un mic coltisor. Ne putem contrazice cu lumea intreaga dar niciodata cu noi insine, pentru ca numai noi stim ce se ascunde in propria inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu